La un workshop de Managementul conflictelor în relaţia părinţi-adolescenţi, una dintre mămicile participante îşi exprima îngrijorarea faţă de faptul că între ea şi fiica ei, Anca, apar tot mai des tensiuni legate de afirmarea unor drepturi de emancipare ale adolescentei, parcă mai ieri, copilul senin şi docil…
Eu îi spusesem doamnei: nu te lăsa antrenată într-un scandal cu ea. Adolescenţii nu sunt adulţi, nu au responsabilităţi încă şi nu îşi formulează obiective. Vorbeşte sincer cu ea, explică-i ce obiective ai tu, ca părinte şi ajut-o să şi le înţeleagă pe ale ei. În mod logic, acestea vor fi convergente şi vă vor apropia.
Aflată faţă în faţă cu fiica ei, mama Ancăi a căutat un moment prielnic – iată un principiu esenţial: alege momentul! – şi i-a propus să-şi redacteze fiecare, pe câte o coală de hârtie (colorată diferit) obiectivele lor, la acel moment.
O astfel de iniţiativă pune părintele într-o situaţie de egalitatecu cea a tânărului, fără condescendenţă, fără atitudinea de superioritate sub formă de ”tu ascultă-mă pe mine, că eu am trecut prin vârsta ta şi ştiu mai bine ca tine” (astea sunt subterfugii pe care dacă le folosiţi, adolescenţii dumneavoastră vă vor taxa cu foarte multă inventivitate, fie şi numai ca să vă arate că nu le ştiţi chiar pe toate).
Surprinsă de această egalitate în discuţia ce urma să aibă loc, Anca a scris:
– Vreau să fiu o femeie de succes, să am bani şi să-mi trăiesc viaţa la maxim;
– Vreau să mă susţină părinţii în toate încercările mele;
– Vreau să am prieteni, dar şi carieră;
– Vreau să mă distrez acum, să mă bucur de vârsta mea şi nu să stau în casă pedepsită pentru că mama mea nu mă înţelege.
Mama Ancai a scris doar două obiective, pentru a fi cât mai concisă:
Obiectivul 1. Împlinirea noastră (a mea şi a lui tata) cea mai mare ar fi ca tu, Anca, să realizezi faptul că în etapa aceasta de viaţă este cel mai important să acumulezi cunostinţe şi să te formezi zi de zi ca om de valoare şi de încredere. Pur şi simplu acum se construieşte baza, fără de care eşti mereu un adult nesigur şi confuz.
Obiectivul 2. Aş vrea să găsesc cele mai sincere cuvinte care să ajungă la inima ta şi să înţelegi că rostul nostru, al părinţilor, este acela de a te sprijini, atunci când tu realizezi (sau nu) că ai pierdut direcţia.
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Cat costa un divort la notar?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
Foile stăteau alături pe pat, una roşie şi una verde, ceea ce risipea din seriozitatea momentului, dar invita la o confruntare cu realitatea. Anca tăcea, cu o pernă roz în braţe, legănându-se. După câteva momente, mama remarcă:
– Uite că obiectivele tale chiar le înglobează pe ale mele, doar că nu ţi-ai dat seama de asta! Vezi?!Pentru a deveni o femeie de succes şi a avea bani, trebuie să fii sigură pe calităţile tale, să fii competentă profesional şi să inspiri încredere oricărui om, de la cel mai modest, la cel mai influent.
– Şi cum să fiu sigură de calităţile mele, eu habar nu am ce o să fac în viaţă…
– Perfect adevărat, dar dacă îţi propui să ai încredere în tine, atunci nu lăsa nici o zi de şcoală, până nu înveţi ceva nou, la orice materie. Puţin, câte puţin, toate astea se adună. La sfârşitul săptămânii, scrii în jurnal ce-ai mai învăţat. Când eşti elev, asta se numeşte succes şi tot ceea ce ştii contribuie la siguranţa de sine.
– Mda, o să văd…, dar cu distracţia? De ce nu mă laşi să mă văd cu prietenii mei, să merg cu ei, să mă bucur de vârsta mea, să… nu mă plictisesc tot stând în camera mea… învăţând?!
– Vrei să mai citeşti, te rog, obiectivul meu nr 2?! Mulţumesc. Când te-am obligat eu să stai numai în casă, să înveţi?! În excursii mergi, la petrecerile prietenelor tale participi, atunci când alegeţi nişte locuri de întâlnire potrivite pentru vârsta voastră, suntem de acord să fii alături de ceilalţi copii. Nici măcar nu am condiţionat ieşirile tale de performanţele şcolare. Dar vezi şi tu, după felul în care ţi-ai formulat obiectivele, că rezultatele şcolare sunt prioritatea 1, cea din care decurg toate celelalte, în timp: banii, cariera, distracţia. De acord?
– Bine, dar n-o să-mi ceri acum să fiu de 10 la toate obiectele.
– Eu nu o să-ţi cer nimic. Ne-am clarificat obiectivele şi eu cel puţin, încerc să mi le armonizez cu ale tale. Am putea stabili care sunt punctele pe care le putem rezolva împreună?! Este O.K.?
– O.K., sunt de acord să îmi îmbunătăţesc situaţia şcolară şi să ţin un jurnal, în care să-mi notez tot ce învăţ nou, să văd şi eu, ce iese după o lună şi dacă mă ajută cu ceva.
– Aş vrea să nu mai existe nici o absenţă nemotivată de la ore, pentru că, cel puţin pentru mine, asta este o sursă de nesiguranţă şi am stabilit că vrei să te formezi ca om care inspiră încredere.
– Of, bine. Dar dacă fac toate astea, o să te opui să merg la petreceri care ţin până mai târziu, poate spre dimineaţă?!
– Acum, la vârsta asta, nu este potrivit pentru voi să faceţi petreceri care să dureze atât. Chiar dacă sunt părinţii prezenţi, nu cred că ei pot să împiedice o beţie cruntă, o bătaie, sau orice altceva, de la consumul de etnobotanice până la partide de sex… ce să facă, să se transforme în oameni de ordine, bodyguarzi? Îţi spun sincer, cred că eşti prea tânără ca să trăieşti vreo experienţă traumatizantă şi apoi să regreţi o viaţă că nu te-am avertizat la ce riscuri te expui.
Scumpa mea, este prea devreme acum. Eu şi cu tata trebuie să ne îndeplinim obiectivul 2! |sta este rolul nostru de părinţi. Nu ştiu dacă sunt destul de clară. Dacă însă nu mă înţelegi acum, mă vei înţelege mai târziu. Vestea bună este că tu creşti, ţi se formează discernământul şi conştiinţa de sine şi mai târziu nici n-o să fie nevoie să vorbim despre toate astea, pentru că le vei şti.
Cele două foi de hârtie, cu ideile convergente încercuite, erau acum reperele colorate ale unui hotar: cel dintre copilărie şi adolescenţă, atunci când şi copiii deveniţi adolescenţi şi adulţii trebuie să-şi clarifice ce responsabilităţi au unii faţă de alţii şi mai ales, faţă de sine. Când lucrurile sunt limpezi între oameni, mai ales între părinţi şi copii, mâinile întinse se pot întâlni pentru a oferi, pentru a primi, dar şi pentru a sprijini, într-un echilibru firesc.
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Cat costa un divort la notar?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
Sursa:http://www.ziaruldeiasi.ro//stiri/coltul-de-mediere-cand-lucrurile-sunt-limpezi-intre-parinti-si-copii-conflictele-dispar–78062.html
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest sitesau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .
