Atunci cand furia, durerea si tristetea ii domina pe parintii care divorteaza, copiii sunt, la randul lor, coplesiti de tot ceea ce se intampla in familia lor. Nimic din ceea ce a fost nu va mai fi la fel pentru ei. In asemenea situatii, parintii nu se pot detasa de trairile lor si nici nu se gandesc suficient la ce se petrece in sufletul copiilor. Atmosfera incarcata, certurile, reprosurile sau jignirile dintre parinti sunt resimtite dureros de catre copii. Ei se tem in tacere ca siguranta lor afectiva se va pierde, ca nu vor mai fi iubiti de parinti asa cum fusesera inainte de divort. Vor incepe sa traiasca fiecare zi cu aceste frici si se vor inchide in spatele unui zid de tacere. Si vor astepta cu sufletul strans decizia parintilor sau a judecatorilor. Isi vor construi planuri de “supravietuire” emotionala post-divort, pentru a mai diminua angoasa despartirii. Isi vor promite ca nu se vor casatori niciodata sau ca nu vor ajunge niciodata sa divorteze daca au copii. De cele mai multe ori, vor fi nevoiti sa faca fata singuri unei situatii de viata dificile, fara ca ei sa fie pregatiti si intelesi sufleteste de parinti.

Pentru a reduce cat mai mult starile de confuzie si teama, si pentru a-i ajuta pe copii sa treaca si ei cat mai usor peste divortul parintilor, este important ca parintii sa fie atenti la urmatoarele:

Cum se comporta si cum isi vorbesc. Este nevoie de multa atentie la ceea ce isi spun sau isi reproseaza de fata cu copii, pentru ca acele cuvinte sau gesturi pot marca negativ si pentru mult timp starea sufleteasca a acestora. Reprosuri de genul “Numai din cauza copilului am stat cu tine!” sau “Daca nu era copilul asta, eram liber/a sa imi traiesc viata cum voiam!” ii determina pe copii sa se simta “responsabilii” sau “vinovatii” relatiei nefericite a parintilor. In fapt, niciun copil nu trebuie sa se simta vinovat de destramarea relatiei celor doi. Doar parintii sunt responsabili de buna functionare a relatiei. Cuvintele grele spuse de adulti unul altuia, sau gesturile de violenta, auzite si vazute de copii, sunt foarte dureroase. Ei isi iubesc parintii, si le este foarte greu sa ii vada jignindu-se. Lipsa respectului, violenta verbala sau fizica sunt resimtite de catre copii ca o agresiune la identitatea si siguranta lor.

Cum le explica ceea ce se intampla si ce va urma dupa divort. Multi parinti cred ca este mai bine pentru copii sa nu afle decat in ultima clipa ce se intampla cu ei, cu viitorul lor. Nimic mai gresit! Copiii inteleg si simt mai mult decat cred adultii si este preferabil sa li se spuna clar si deschis, ce se intampla cu ei, parintii, si de ce au ajuns sa ia o astfel de decizie. Asemenea discutii cu copiii trebuie purtate de ambii soti. Tot impreuna, parintii vor raspunde intrebarilor copiilor si vor discuta cu ei ce au hotarat in legatura cu ingrijirea lor. Parintii trebuie sa ii asigure ca isi vor imparti cat mai egal atributiile in ceea ce priveste educarea si cresterea lor.

Cum le arata in continuare afectiune copiilor. Chiar daca divortul presupune absenta dorintei parintilor de a fi impreuna sau disparitia iubirii dintre cei doi, dragostea avuta pentru copiii lor nu are de ce sa dispara, si nici nu ar trebui sa fie influentata de separare. Trebuie evitat ca acestia sa ajunga sa isi inchipuie ca, daca parintii nu se mai iubesc, nu-i mai iubesc nici pe ei. De multe ori, parintii vad in copiii lor o parte din fostul partener de viata, si asta ii poate indeparta emotional. Comparatiile-repros de genul „Esti ca taica-tu/maica-ta!” sunt frecvente si pot deteriora relatia parinte-copil. Parintii trebuie sa vada doar ceea ce este frumos mostenit de la fiecare, si sa constientizeze ca fiecare copil este unic. Iar daca exista ceva ce ii deranjeaza in comportamentul copiilor, trebuie sa inteleaga ca a fost „mostenit” tot de la ambii parinti.

Maturitatea parintilor si nivelul lor de educatie sunt factori foarte importanti in gestionarea unui divort. Insa indiferent de cum reusesc parintii sa isi incheie relatia, un lucru nu trebuie sa uite: sa isi iubeasca copiii si in acele momente dificile ale vietii lor. Daca nu mai sunt impreuna, asta nu ii face mai putin parinti. Cand nu reusesc sa inteleaga ce se intampla pe langa “razboiul” lor de adulti, pierderile sunt foarte mari. Pierd toti, dar cel mai mult copiii: ei isi pierd si parintii, si se pierd si pe ei.

Dincolo de scenariul in care parintii sunt suficient de responsabili si de maturi in asa fel incat divortul sa prezinte cat mai putin potential de ruptura cu familia, si mai ales cu copilul/ adolescentul, exista in mod evident multiplele scenarii in care divortul este o adevarata drama. Drama la care participa, eventual punand paie pe foc, intreaga familie: bunicii, unchii, matusile, verii primari sau chiar mai indepartati. De multe ori, apar in scena divortului si prietenii de familie, vecinii, profesorii de la scoala, complicatiile pot fi extrem de laborioase. Tocmai de aceea, nu numai parintii, dar si ceilalti adulti din viata unui adolescent trebuie sa tina seama si de ce anume vede si simte acesta, in asa fel incat trauma in sine sa fie cat mai mica.

V-ar mai putea interesa si:

Mediere divort cu copil minor

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

DIVORT LA NOTAR SAU DIVORT LA MEDIATOR ?

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Oficiere logodna Bucuresti

Sursa:http://www.intrenoiparintii.ro/comunicare/adolescentii-fata-in-fata-cu-divortul-parintilor/

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti –

(Acest articol a fost citit de 112 persoane, 1 vizite astăzi)